„O prelegere (teoretică) nu va face niciodată cât o experienţă vie.”
Viola Spolin - ”Improvizație pentru teatru”
Acum un an am fost solicitată într-o
comisie de supraveghere a elevilor la examenul de bacalaureat. Cealaltă membră
a comisiei era o doamnă profesor de fizică. În momentul în care elevii au
intrat în sală colega mea le-a adus la cunoștință că:
sunt supravegheați video, că
nu au voie să vorbească, e interzisă păstrarea
bagajelor în bănci, nu au voie să iasă singuri la toaletă și trebuie să aștepte
în liniște să sosească subiectele. Atmosfera era
extrem de tensionată
chiar și pentru mine, care eram un adult supraveghetor, nu elev examinat. M-am
uitat la copii și i-am văzut
încordați, speriați,
cu ritmul respirației modificat, unii cu obrajii roșii, alții palizi, „pătrunși”
de importanța examenului prin care trec. Încercând
să detensionez
atmosfera, m-am prezentat, am încercat
să glumesc cu ei și
le-am propus să facem
niște exerciții simple de detensionare musculară și de reglare a respirației.
Reacția colegei mele a fost însă extrem de fermă și virulentă: „Dar lăsați-i
doamnă să se concentreze, ce, ei au
timp de joacă?!” Pentru a nu da naștere
unei polemici am renunțat, dar măcar
am reușit să stabilesc
un minim contact și dialog cu ei. M-am întrebat
stupefiată cam cum
decurg orele de fizică
ale doamnei profesor (fără a-i nega competențele, ci doar
metodele domniei sale)? Reacția organismului în situații de stres este una fizică și foarte agresivă.
Adrenalina eliberată în organism modifică respirația, contractează musculatura (mai ales în zona cervicală), afectează fluxul mental,
blochează creativitatea. În câte cazuri am auzit elevii spunând: „Știam, dar nu
știu ce-am avut, n-am fost atent.”,
„Am făcut calculele
corect, dar am copiat greșit de pe ciornă”,
„A greșit pentru că nu
a fost atent. Și doar i-am spus să
fie atent.”, ș.a..? În
mare parte din aceste cazuri e vorba de neputința de concentrare a atenției din
cauza stresului. De ce abia la ieșirea din examen ai „revelația”
răspunsului corect ? Răspunsul majorității e la fel: „Știam, dar am avut o zi
proastă.” Zilele sunt
la fel, noi funcționăm
diferit, în funcție de
condițiile la care suntem expuși și de pregătirea noastră
pentru aceste expuneri.
Capacitatea
de focusare a atenției, exersarea concentrării pe termen lung
și
antrenarea tuturor tipurilor de memorie sunt instrumente esențiale
procesului de învățare, fie că acesta vizează obținerea
unor competențe tehnico-științifice
minime sau a unor mari performanțe.
De antrenarea atenției depinde adaptarea la evenimente, situații, depinde capacitatea de elaborare a
strategiilor, a deprinderilor. De volumul, concentrarea, stabilitatea,
distributivitatea, mobilitatea și
dinamicitatea atenției depind „potențialul de vulnerabilitate”, reactanța la stimuli, înțelegerea mai profundă a ideilor, precum și o memorare mai fidelă și
mai eficientă. Atenția antrenează percepția, din care se nasc acțiunile ce pun în mișcare
imaginația creatoare.
Concentrarea
atenției se face progresiv, începând
cu sarcini simple și mici, dar
se antrenează foarte rapid și
intră în
reflex prin antrenarea senzorială,
prin folosirea PDC, prin conștientizare
și prin acțiuni fizice, prin dinamism, nu prin
teoretizare.
Se confundă foarte des
concentrarea cu emoția negativă, cu tracul, cu crisparea, cu tensionarea
musculară. Un elev care, înainte de examen ascultă muzică, râde sau vorbește despre cu totul alte lucruri decât despre ce subiecte urmează să
rezolve sau care nu-și
recapitulează rapid toată materia înseamnă
că „nu e concentrat” și nu va face față examenului. „Concentrare” înseamnă pumnii
strânși, corpul încordat, privirea înghețată
într-un punct fix.
«În condiții de constângere
și inconfort psihic și fizic, intuiția,
subconștientul, chiar și rațiunea discursivă, voința,
toate procesele psihice specifice Viu-lui
intră în alarmă, se blochează, produc crispare și astfel „geniul de moment” al oricărei ființe umane nu se mai poate
manifesta.» ( Ion Cojar - ”O poetică a artei actorului”)
Antrenarea
consecventă a atenției determină declanșarea ei automată
atunci când situația o cere.
Atenția, capacitatea de concentrare și cea de memorare sunt interdependente și sunt în strânsă legătură cu Punctul de Concentrare. Ceea ce
le leagă este acțiunea. Toate acestea depind de acțiune și înseamnă
acțiune, dar, paradoxal,
presupun relaxare.
„Secretul” care stă la baza
captării atenției, a concentrării și
a memorării este
povestea din spatele informațiilor
și implicarea organică (acțiunea) a celui care predă informațiile. Acțiunea generează acțiune,
atenția naște atenție, implicarea determină
implicare. Dacă le ceri
copiilor să memoreze o
suită de cuvinte, definiții sau poezii fără
să le „traduci”, fără să
conțină o poveste, vei solicita doar memoria
mecanică de scurtă durată, care implică un efort substanțial, inutil și care nu satisface pe nimeni. Dacă îmbraci
totul într-o poveste, te implici organic în transmiterea ei, vei obține implicarea organică a elevilor, îi vei capacita la nivel total, bio-psihic,
iar ei vor fi atenți, vor înțelege,
vor deveni interesați și vor fi capabili să reproducă informațiile atunci când
e nevoie, pentru că le-au captat
cu toate posibilitățile lor
psiho-fizice.
prof. Mirela Dragu
Vă așteptăm mâine, la 10,30, la un atelier cu tema ”Dezvoltarea atenției”, organizat în cadrul evenimentului ”PORȚI DESCHISE” inițiat de Compania de Teatru pentru Copii și Adolescenți (strada Luigi Cazzavillan nr.9).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu